"Doamne, Dumnezeule, mare Împărat şi fără de început, trimite, Doamne, pe Mihail Arhanghelul Tău în ajutorul meu, ca să mă apere de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi.*
O, Mihaile, mare Arhanghele, întâi stătător şi voievod al puterilor cereşti, fii mie ajutor în toate: în boale, în strâmbătăţi, în mâhnire, în pustiu, pe cale, pe apă, în călătorie, căsătorie, serviciu, şcoală, şi mă izbăveşte de toată înşelăciunea cea diavolească. Iar când mă vei auzi pe mine, roaba ta, rugandu-mă ţie şi chemând numele tău, grăbeşte spre ajutorul meu şi auzi rugăciunea mea.*
          Aşa, mare Arhanghele, biruieşte pe toţi care se împotrivesc mie, mă apără şi mă acoperă de cel viclean cu puterea cinstitei Cruci şi cu solirile marilor Arhangheli: Gavriil, Rafail, Uriil, Varahiil, Salatiil şi Egudiil şi ale puterilor cereşti, totdeauna, acum şi pururi şi în veci. Amin."

                Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

          Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

          Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

          Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

          Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

          Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

                Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
          Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
          Ei m-au hulit atunci când eu m‑am măgulit pe mine însumi.
          Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
          Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
          Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
          Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
          ând m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
          Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
          Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
          Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
          Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
          Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!

                Doamne,
          nu ştiu ce să cer de la Tine.

          Tu unul ştii de ce am nevoie,
          Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine.

          Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere.

          Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie;
          Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu.
          Vezi şi fă după mila Ta.
          Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică.
          Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.
          Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!

          Amin.

                Doamne, da-mi sa intampin cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi.
          Invredniceste-ma sa ma dau intru totul sfintei Voii Tale.
          In tot ceasul acestei zile, povatuieste-ma si ajuta-ma in toate.
          Toate cate le voi auzi si mi se vor intampla in aceasta zi, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si cu credinta tare, ca pentru toate este Sfanta Voia Ta.
          In toate cuvintele si faptele mele, calauzeste-mi gandurile si simtamintele. In toate intamplarile neprevazute, fa sa nu uit ca totul este trimis de catre Tine.
          Doamne, invata-ma sa ma port cu dreptate si cu intelepciune cu toti fratii mei, sa nu tulbur si sa nu supar pe nimeni.
          Doamne, da-mi putere sa duc povara zilei si toate cate mi se vor intampla in acesta zi, cu pace in suflet.
          Doamne, calauzeste-mi voia mea si invata-ma sa ma rog, sa cred, sa nadajduiesc, sa rabd, sa iert si sa iubesc.

           Amin.

                Prima rugaciune

          Doamne, Dumnezeul meu, stiu ca nu sunt vrednic, nici mi se cade, ca sa intri sub acoperamântul casei sufletului meu, pentru ca este desarta toata si surpata, si nu ai la mine loc cuviincios, ca sa-Ti pleci capul; ci pe cum, dintru înaltime pentru noi Te-ai umilit, pleaca-Te si acum la umilinta mea. Si pe cum bine ai voit a Te culca în pestera si în ieslea necuvântatoarelor, asa binevoieste a intra si în ieslea necuvântatorului meu suflet si în spurcatul meu trup.
          Si pe cum nu ai socotit a fi lucru nevrednic a intra si a cina împreuna cu pacatosii, în casa lui Simon leprosul, asa binevoieste a intra si în casa sufletului meu celui umilit, al leprosului si pacatosului. Si precum nu ai respins pe pacatoasa, cea asemenea mie, care s-a apropiat si s-a atins de Tine, asa Te îndura si spre mine pacatosul, care ma apropiu si ma ating de Tine. Si precum nu Te-ai scârbit de spurcata si blestemata ei gura, ceea ce Te saruta, asa nu Te scârbi nici de gura mea, si mai spurcata, si mai blestemata, nici de urâte si necurate buzele mele, si de limba mea cea cu totul necurata. Ci sa fie mie carbunele preasfântului Tau Trup si al scumpului Tau Sânge, spre sfintire si luminare si spre întarirea umilitului meu suflet si a trupului, spre usurarea greselilor mele celor multe, spre paza de toata lucrarea diavoleasca, spre schimbarea si împiedicarea diavoleasca, spre schimbarea si împiedicarea vicleniei si relei mele deprinderi, spre omorârea patimilor, spre împlinirea poruncilor Tale, spre adaugarea dumnezeiescului Tau har, si spre dobândirea împaratiei Tale. Ca nu ca un nepasator ma apropriu de Tine, Cristoase Dumnezeule, ci nadajduind întru bunatatea Ta cea nespusa, si pentru ca, stând departe multa vreme de împartasirea Ta, sa nu fiu sfâsiat de lupul cel întelegator. Pentru aceea ma rog Tie: Precum singur esti sfânt, Stapâne, sfinteste-mi trupul si sufletul, mintea si inima, maruntaiele si pântecele, si întreg ma înnoieste, si înradacineaza frica Ta întru madularele mele, si sfintirea Ta fa-o nestearsa din mine. Si fii mie ajutor si sprijinitor, îndreptând în pace viata mea, învrednicindu-ma si de a sta de-a dreapta Ta, împreuna cu Sfintii Tai. Pentru rugaciunile si mijlocirile preacuratei Maicii Tale, si ale preacuratelor Puteri fara de trup care slujesc Tie, si ale tuturor Sfintilor, care din veac bine Ti-au placut. Amin.

                A doua rugaciune

          Nu sunt vrednic, Stapâne Doamne, ca sa intri sub acoperamântul sufletului meu: ci deoarece Tu, ca un iubitor de oameni, vrei sa locuiesti întru mine, îndraznind ma apropriu. Porunceste si voi deschide portile care Tu singur le-ai facut, si intra cu iubirea de oameni, asa cum esti; intra si vei lumina cugetul meu cel întunecat. Cred ca vei face-o aceasta, pentru ca nu Te-ai ferit de pacatoasa care a venit la Tine cu lacrimi, nici ai lepadat pe vamesul care s-a pocait, nici pe tâlharul care a cunoscut împaratia Ta nu l-a alungat, nici pe prigonitorul cel ce s-a pocait nu l-a lasat precum era, ci pe toti care au alergat cu pocainta la Tine i-ai însirat în ceata prietenilor Tai: cel ce singur esti binecuvântat, totdeauna, acum si pururea, si în nemarginitii veci. Amin.

                Doamne Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob si al semintiei lor celei drepte, Cel ce ai facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvantul poruncii Tale, Care ai incuiat adancul si l-ai pecetluit cu numele Tau cel temut si slavit, inaintea Caruia toate se tem si tremura din pricina atotputerniciei Tale,-pentru ca nimeni nu poate sa stea inaintea stralucirii slavei Tale si nesuferita este mania urgiei Tale asupra celor pacatosi.
          Nemasurata si neajunsa este si mila fagaduintei Tale, caci Tu esti Domnul cel preainalt, bun, indelung-rabdator si mult-milostiv, Caruia ii pare rau de rautatile oamenilor. Tu, Doamne, dupa multimea bunatatii Tale, ai fagaduit pocainta si iertare celor ce Ti-au gresit si dupa multimea indurarilor Tale ai hotarat pocainta pacatosilor, spre mantuire. Asadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepti, n-ai pus pocainta pentru cei drepti: pentru Avraam si Isaac si Iacob, care nu Ti-au gresit Tie, ci ai pus pocainta mie, pacatosului, pentru ca am pacatuit mai mult decat nisipul marii. Multe sunt faradelegile mele si nu sunt vrednic a cauta si a privi la inaltimea cerului, din pricina multimii nedreptatilor mele. Strans sunt eu cu multe catuse, incat nu pot sa-mi ridic capul si nu am nici loc de odihna, pentru ca Te-am maniat si rau am facut inaintea Ta,- n-am implinit voia Ta, nici am pazit poruncile Tale, ci fapte urate am facut, inmultindu-mi smintelile.
          Dar acum imi plec genunchii inimii, rugand bunatatea Ta si zicand: Am pacatuit, Doamne, am pacatuit si faradelegile mele eu le cunosc,- insa tot eu cer, rugandu-Te: iarta-ma, Doamne, iarta-ma si nu ma pierde din pricina faradelegilor mele, si nici nu ma osandi la intuneric sub pamant, caci Tu esti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocaiesc. Arata-Ti peste mine bunatatea, mantuieste-ma pe mine, nevrednicul, dupa mare mila Ta si Te voi preaslavi in toate zilele vietii mele,- caci pe Tine Te slavesc toate puterile ceresti si a Ta este slava in vecii vecilor. Amin.

                Marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, Celui in Treime slavit si inchinat: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh - pacatele mele facute in toate zilele vietii mele si pana in ceasul de fata cu lucrul, cu cuvantul, cu gandul, cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipaitul si cu toate simturile mele sufletesti si trupesti, prin care Te-am maniat pe Tine, Dumnezeul meu, si am nedreptatit pe aproapele. Pentru toate acestea ma simt vinovat inaintea Ta si vreau sa ma pocaiesc. De aceea, cu smerenie, ma rog: iarta-ma si ma dezleaga de toate pacatele, ca un bun si de oameni iubitor. Amin.

                Dupa rugaciunile incepatoare, cu multa evlavie roaga-te asa:
Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta! Te iubesc, sporeste-mi dragostea! Ma pocaiesc, fa-mi cainta sa prisoseasca! Te slavesc ca pe intaiul meu inceput! Te doresc ca pe cea mai inalta dorinta a mea! Iti multumesc ca Binefacatorului meu cel vesnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieste si povatuieste-ma cu intelepciunea Ta, calauzeste-ma cu dreptatea Ta, mangaie-ma cu milostivirea Ta, apara-ma cu puterea Ta. Iti inchin, o, Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.
          Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti Tu, pentru ca Tu voiesti sa ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ceea ce voiesti Tu. Te rog cu umilinta, lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!Dumnezeule preabun, ajuta-ma sa ma curatesc de gresalele trecute, sa biruiesc ispitele viitoare si sa lucrez cuvintele virtutii. Umple inima mea de dragoste pentru bunatatea Ta, de ura pentru gresalele mele, de ravna pentru binele aproapelui si de defaimare pentru desertaciunile lumii. Fa-ma sa fiu supus mai-marilor mei si cu dragoste catre cei mai mici, credincios prietenilor si iertator vrajmasilor mei.
          Vino, Atotputernice, intru ajutorul meu, ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie, care sunt pricina tuturor pacatelor. Sa biruiesc adica: mandria, prin smerenie crestineasca,- iubirea de argint, prin milostenie,- invidia, prin dragoste si bucurie pentru binele aproapelui,- desfranarea, prin infranare si curatie,- lacomia, prin cumpatare,-mania, prin rabdare,- lenea, prin barbatie crestineasca. Asemenea sa biruiesc si toate celelalte pacate si patimi ce izvorasc din acestea.
          Si-mi da virtutile crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeul meu, fa-ma intelept intru lucrarile mele, curajos in primejdii, rabdator in nenorociri si smerit in propasire. Nu ma lasa sa uit vreodata a fi cu luare-aminte la rugaciuni si in biserica, cumpatat la masa, repede la implinirea datoriilor si statornic in hotarari. Doamne, insufla-mi grija sa am totdeauna constiinta dreapta, infatisare cuviincioasa, vorbire folositoare si purtare in buna randuiala.
          Da-mi harul Tau, ca sa ma deprind a-mi stapani totdeauna patimile, a ma invrednici de darurile Tale, a pazi legea Ta si a merita mantuirea. Dumnezeul meu, fasa cunosc cat de mici sunt bunatatile pamantesti si cat de mari sunt cele ceresti, cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia. Ajuta-mi sa fiu intotdeauna gata de moarte si sa nu ma cutremur de judecata Ta, sa scap de chinurile cele vesnice si sa dobandesc raiul prin lisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

                Suflet necajit vine catre Tine, Stapane Sfinte, si cu lacrimi vorbeste cu Tine, pentru pierzatorul vraj­mas, si cu toata smerenia cade rugandu-se Tie pentru potrivnicul care il necajeste pe el. Deci de vreme ce cu nerusinare vine catre Tine, auzi-l pe el degrab; si fiindca a alergat cu dorire catre Tine, cu osardie cerceteaza-l pe dansul. De il vei trece cu vederea pe el cand se necajit, a pierit; de vei zabovi a-l auzi pe el, fiind tinut, a lipsit. Iar daca il vei cerceta pe el pentru indurarile Tale, se afla; iar daca vei cauta spre dansul, se mantuieste; daca il vei auzi pe el, se imputerniceste. Ravneste pentru dan­sul, ca logodnica a Ta este; fiindca si cel ce l-a logodit pe dansul Tie este Pavel Apostolul, care a zis ca fara de moarte ravnitor esti (v. II Corinteni 11:2). Sa nu il treci pe el cu vederea ca sa nu socoteasca vrajmasul ca i-ai dat lui carte de despartire si l-ai alungat pe dansul de la Tine.

          Cearta-ma pe mine, Stapane, pentru indurarile Tale, si sa nu ma dai pe mine in mainile pierzatorului. Caci iata am adunat gandurile mele dinspre toate parti­le, si nu aflu a se pomeni vreun bine inaintea Ta, decat nu­mai aceasta, ca afara de Tine pe altul nu stiu. Latime ne­masurata este darul tamaduirilor Tale; si tuturor celor ce vin catre Tine le da tamaduire. Pentru ca si ranile mele ade­seori se tamaduiesc cu indurarile Tale si iarasi putrezesc pentru a mea lenevire. Acum am uitat pe Doctorul intru sanatatea mea, si m-a uitat pe mine Doctorul intru boala mea. Ca osteneala iti dau Tie pacatele mele, cunosc; si ca miluit fiind Te intarit pe Tine, nu-mi e necunoscut; si ca ma suferi pe mine pentru milosardia Ta, nu uit; fiindca si mai­ca cea milosarda fiind lepadata de pruncul sau, nu sufera sa-l treaca cu vederea pe el, ca se biruieste de indurarile sale. Deci daca aceea intr-acest chip este, cu cat mai vartos milostivirea Ta? Iata dar, Stapane, si indurarile pasarii se varsa peste puii sai, si in fiecare ceas ii cerceteaza pe ei si mancare le aduce lor, si se osteneste ca sa-i hraneasca pe ei; ca se biruieste de indurari. Si daca cele necuvantatoare asa de milosarde sunt, cu atat mai mult darul Tau, de mii de ori mai mult biruindu-se de indurarile, va milui pe cei ce vin catre dansul si il cauta pe el intru adevar. Iata ia­rasi izvorul plin este de ape izvorand neincetat, si da cu in­destulare tuturor celor ce vin catre dansul, si nu are trebuinta de laude omenesti; caci nu este lauda lui a da in dar bautura, ci a Te slavi pe Tine printr-insul. Fiindca prea ara­tat este ca pentru facerea de bine a Darului Tau da acela bautura. Caci iata a istorisit izvorul noianul cel nemarginit al indurarilor Tale. Cu indestulare hranesti puterile ceresti si toata suflarea cea de pe pamint o iconomisesti, nelipsit fiind de laude si de slava a toata zidirea. Slavit esti intru fi­inta maririi Tale si intru marea cuviinta a slavei Tale. Dra­gostea Ta dorind mantuirea noastra, se pleaca pe Sine catre noi, ca slavoslovind-o noi pe dansa sa ne mantuim intru dansa printr-insa. Caci incredintat sunt, ca insasi dragostea Da­rului Tau ne sprijineste si primeste pe cel ce vine catre dan­sa. Si mai inainte cunoscator fiind, o, Stapane, vezi de s-a dezbracat el desavarsit de lume. Mai inainte de a ajunge el la usa, ii deschizi lui; mai inainte de a cadea el inainte-Ti, ii intinzi lui mana; mai inainte de a izvori el lacrimi, versi peste dansul indurarile Tale; mai inainte de a-si marturisi el datoriile sale, ii dai iertarea. Nu invinuiesti; nu ii zici un­de a cheltuit anii, cum a trecut vremea; nu cauti suma zapisului pacatelor lui; nu pomenesti intaratarea lenevirii lui; nu defaimi lepadarea facerilor Tale de bine, ci smerenia, si plansul, si asezarea inimii mai inainte vazand-o, strigi: "Scoateti haina cea dintai si il imbracati pe el; jertfiti vitelul cel gras spre odihna si veselie" (Luca 15, 22). Se aduna ingerii si se veselesc pentru aflarea fiului celui pierdut si pentru intoarcerea mostenitorului celui amagit; si ca pe un negutator ce a venit intru ale sale cu multa bogatie, asa primeste Darul Tau pe pacatosul ce se apropie din tot sufletul; caci doreste sa vada lacrimile si inseteaza sa vada pocain­ta si se bucura pentru sarguinta celor ce se sarguiesc sa se pocaiasca.

          Deci arata si intru mine multa milosardia Ta si slobozeste-ma din stramtorarea pierzatorului; caci ranindu-ma, sta batjocorindu-ma. Si precum pe mare s-au apropiat ucenicii si Te-au desteptat pe Tine, si prin glasul cel binecuvintat al gurii Tale a incetat furtuna vantului si s-a ali­nat viforul valurilor, auzi lacrimile mele, ca ziua si noaptea Te desteapta pe Tine. Doisprezece ani locuind doctorii langa cea bolnava, nu au putut sa-i tamaduiasca curgerea sangelui, ci mai multa durere ii dadeau decat tamaduire; si cate aceia nu au putut, Tu ai dat; si in cate aceia au fost biruiti, tu le-ai insanatosit si fara de osteneala ai daruit tamaduirea. Caci na­dajduind a se tainui de Tine, pe ascuns s-a apropiat de poa­la hainelor Tale. S-a apropiat, nu s-a atins de Sfantul Tau Trup, si imbracamintea Ta tamaduire i-a dat ei, si izbavire fara de vatamare de multi doctori (v. Matei 9:20). Izbaveste si sufletul meu cel necajit de rusinea si ocara vrajmasului ca­re ma necajeste pe mine, Milosarde Doctore; arata-Ti in ma­dularele mele multa Ta intelepciune; si neintinate fa ranile mele, si pune in ele podoaba faptelor bune, si propovaduias-ca-se Darul Tau, ca el pe mine m-a izbavit.

          Mielule cel fara de pacate, Care Te-ai junghiat pen­tru mantuirea a toata lumea si ai impacat cerul si pamantul, sa nu ma lepezi pe mine, caci fara de rusine m-am apro­piat de Tine, si sa nu imi spui mie: "Ce ai suferit pentru Mine?" In ziua cea infricosata si strasnica vei zice noua pacatosilor: "Stiti ce am suferit pentru voi? Nevazut fiind, vazut am fost de voi; fara de moarte fiind, pentru voi am fost osandit; fara de pa­cate fiind, pentru voi am fost palmuit; si asa rastignindu-ma nu M-am maniat; batjocorit fiind, nu am blestemat. Eu, Stapanul, mai presus fiind de toate pacatele si vinovatiile, pentru voi am suferit acestea; voi, vinovatii, pentru Mine ce ati suferit?" Pen­tru aceasta nu are cineva din noi dare de raspuns.

          AduTi aminte, Doamne, ca acestea toate Le-ai su­ferit pentru noi, pentru milosardia Ta si pentru bu­natatea si dreptatea Ta, si nu pentru ispravile noastre; caci precum atunci cand ai fost vandut pentru noi, Sfant erai si Nepacatos, si acum Acelasi esti, Stapane, caci nu s-a schim­bat milosardia Dumnezeirii Tale, pe care o ai din fire; iar noi si atunci eram necredinciosi si rai si vicleni, si acum suntem pacatosi si neputinciosi. Deci darul pe care ni l-ai daruit pentru milosardia Ta, sa nu il iei pe el de la noi; caci daca atunci pentru dragostea noastra ne-ai izbavit pe noi, iar acum fiindca am gresit, pentru aceasta Te-ai maniat si Ti-ai luat mana Ta de pe noi? Cu cuviinta am zis Sfant, caci pentru dreptatea noastra atunci ne-ai izbavit pe noi, si acum inca, caci am gresit, Te-ai departat de la noi. insa, precum mai inainte am spus, noi si atunci pagani eram si acum paca­tosi; deci daruirea pe care ne-ai daruit-o noua pentru iubirea Ta de oameni, pana in sfarsit arat-o spre noi.

          Eu, suflet necajit fiind, iara si iara strig catre Tine, Sta­pane, si a ma apropia la Tine pentru vrajmasul meu ma silesc: Vezi, Stapane, si fii mie scapare, si cearta pe ispititorii sai, ca in tot ceasul ma impresoara pe mine si nu pricep, ma fu­ra pe mine si nu cunosc, ma raspandesc pe mine si nu ma umi­lesc; ma impiedica pe mine ca sa Te rog pe Tine, caci cunosc ca de voi striga catre Tine cu lacrimi si cu suspin, nu ma vei lasa. Vai mie, ce fel de impotriva luptatori am in lupta! Fericit sunt, ce fel de izbavitor am si datator de plata pentru nevointa! Vasiliscul, fiara, cumplita este intru amandoua, in vedere si in amaraciune, si balaurul acesta in amandoua acestea ale lui mai rau este: in lupta si in nerusinare. Putere sfanta, ce ai inghitit toiegele cele prefacute in balauri, cearta si pe balaurul acesta, ca fara de sfiala se apropie de mine, si prin nerusinarea luptei lui, comoara lucreaza celor ce sufera, si scarba pe care o aduc ingrozirile lui, fericire are ascunsa; caci bucuria veacului aces­tuia este amestecata cu mahnire; iar scarba si stramtorarea, bucu­rie si viata vesnica prilejuiesc.

          Totdeauna am fost neputincios, si sunt neputincios, Stapane, si neincetat ma cerceteaza pe mine Darul Tau si ma vindeca pe mine; si in fiecare ceas am lepadat plata tamaduirilor lui si o lepad. Fiindca nepretuite sunt ta­maduirile Darului Tau si in dar pe ele le dai, si fiindca prin lacrimi le daruiesti pe ele, daruieste-mi si mie, prin lacrimi­le mele, tamaduirile sufletului meu.
Prea aratat este tuturor ca veacul acesta se aseamana luptei, si balaurul cel tare cu toti se lupta impotriva.

          De unii se biruieste si se calca, iar pe altii ii biruieste si ii calca; de unii se surpa si se batjocoreste, iar pe altii el ii surpa si ii batjocoreste; unii, prin lupta lui se incununeaza, iar altii prin lupta lui se bimiesc; unii, prin amaraciunea lui, dulceata vietii celei vesnice o dobandesc, iar altii, prin dulceata lui si molesirea, amaraciunea muncii celei vesni­ce o afla; unii, prin neaverea cea desavarsita a lor, cu lesnire il supun pe dansul, iar pe altii, pentru infasurarea cu lucrurile cele pamantesti, el ii supune; si celor ce doresc pe Dumnezeu din tot sufletul, razboiul lui ca o nimica este; iar celor ce doresc lumea, greu este si nesuferit.

          Fericiti sunt cei ce pe Dumnezeu au iubit si pentru dragostea Lui au defaimat pe toate. Fericiti sunt cei ce lacrimeaza ziua si noaptea, ca sa se izbaveasca de mania ce va sa fie. Fericiti sunt cei ce s-au smerit pe sine de buna voie, ca acolo se vor inalta. Fericiti cei infranati, ca desfatarea Raiului pe dansii ii asteapta. Fericiti cei ce si-au chinuit trupurile lor in privegheri si in nevointa, ca bucuria raiului le este lor gatita. Fericiti cei ce s-au facut de buna voie biserica a Sfantului Duh, ca acestia vor sedea de-a dreapta. Fericiti cei ce au castigat dragostea lui Dumnezeu in sufletele lor, ca acestia se vor chema iubitori de Hristos. Fericiti cei ce s-au rastignit pe sine, ca intru Dumnezeu s-a facut cugetarea lor ziua si noaptea. Fericiti cei ce si-au in­cins mijloacele lor cu adevarul si si-au gatit candelele lor, si asteapta pe Mirele lor cand se va intoarce de la nunti. Fericit cel ce a castigat ochilor celor intelegatori privirea bunatatilor celor ce vor sa fie si a muncii celei vesnice, si s-a sarguit a se osteni ca sa dobandeasca vesnicele bunatati. Fericit cel ce are inaintea ochilor neincetat acel infricosat ceas si s-a silit a bine placea pana este vreme. Fericit cel ce s-a facut pe pamant nepatimas ca un inger, ca impreuna cu ingerii sa se bucure in ziua aceea.

          Deci sa ne sarguim, fratilor, cele de sus a le vedea, cele de sus a le intelege, cele de sus a le gandi, cele de sus a le socoti, cele de sus a le pomeni, cele de sus a le castiga, cele de sus a le pricepe, cele de sus a le grai, cele de sus a le face, cele de sus a le negutatori; cu totul la cele de sus a ne indrepta si a nu inclina spre cele de jos, unde sunt dulcetile si poftele veacului acestuia desert si purtator de moarte, ci bine este totdeauna a cauta cu ochiul inimii, ca sa nu cada ceva in lumina ochiului, sau gand rau si viclean, sau altceva din cele ce nu plac Stapanului Dumnezeu, si sa intunece mintea; ci auzi tu, cel ce citesti, pentru sine-mi zic, avem ce sa gandim totdeauna, avem pe ingeri, avem pe Ar­hangheli, avem pe Puteri, avem slavele Domniilor, avem pe Heruvimi, avem pe Serafimi, avem pe insine, avem pe Dum­nezeu Stapanul tuturor, numele cel bun si sfant, avem pe Proo­roci, avem pe Apostoli, avem Sfintele Evanghelii, cuvintele Domnului, avem pe Mucenici, avem pe toti Sfintii, avem pe Marturisitori, avem pe Sfintii Parinti, pe Patriarhi, avem pe Pastori, avem pe Preoti, avem cerurile si toate cele din ele.

          Acestea si intru acestea gandeste si vei fi fiu al Stapa­nului Dumnezeu, cu Darul si cu iubirea de oameni a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia sla­va si stapanirea, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

                Doamne, Dumnezeul meu, nu stiu sa ma rog Tie, nu stiu sa cer ajutorul Tau, dar ma rog indura-Te de mine si vezi caderea mea. Si precum parintii inteleg cererile pruncilor lor, chiar de acestia nu stiu sa le aseze in cuvinte, tot asa Te rog si pe Tine asculta nu cuvintele buzelor, ci pe ale inimii mele. Ridica-ma degraba, Dumnezeule, ca sa nu fiu inghitit de pacat. Ridica-ma degraba, Dumnezeule, Cel ce esti Izvorul a tot binele si a toata virtutea. Vino in intampinarea mea, Dumnezeule, precum tatal in intampinarea fiului risipitor. Eu sunt fiul cel risipitor, Doamne, si vreau sa pun inceput bun mantuirii. Ajuta-ma Tu, pentru rugaciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale ingerului meu pazitor si ale tuturor sfintilor. Amin.

                Iartă-i Doamne Iisuse Hristoase robului Tău Părintele (numele) din datoriile ce le-a avut înaintea Ta şi nu le-a îndeplinit. Iartă-i lui Mântuitorule şi dăruieşte-i dezlegare şi iertare de toate făgăduinţele făcute şi de toate cele ce din neştiinţă a greşit. Dăruieşte-i sănătate, iertare de păcate, ţine-l între noi şi descoperă-i cum să lucreze cu fiecare dintre noi, precum şi cu mine păcătosul. Primeşte-i rugăciunile şi ostenelile ce le face pentru noi, răsplăteşte-i dragostea cu care ne înconjoară şi-l ţine între noi până la sfârşit. Iar pe noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, care ne-ai încredinţat în grija Părintelui (numele) pe acest pământ, ne iartă pentru străduinţele Sfinţiei Sale. Ajută-ne să ajungem la limanul cel dorit împreună cu vrednicul nostru Părinte (numele) şi primeşte, Doamne, aceste puţine metanii (închinăciuni) de la mine păcătosul pentru sufletul şi trupul Sfinţiei Sale. Unule, Cela ce eşti grabnic Ajutătorul şi Doctorul sufletelor şi trupurilor noastre, Doamne, arată grabnică cercetare robului Tău Părintele (numele) de durere şi de chinuri. Dăruieşte-l Bisericii Tale sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul Adevărului Tău şi scoţând sufletele ce încă mai petrec în bezna întunericului şi a necunoştinţei. Precum ai avut milă şi de noi, Milostive Stăpâne, aşa şi spre robii cei ce poartă numele Tău cel Sfânt Te milostiveşte şi-i scoate din întunericul necunoştinţei şi al fărădelegii. Amin ! Aşa Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte această fiască rugăciune pentru robul Tău Părintele (numele).

                Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Prea Scump Mântuitor, Păstorul cel bun şi mult Milostive, ştiu şi recunosc, Doamne, că păcatele mele sunt atât de mari şi nenumărate, căci nu merit să fiu ascultat şi nici să primesc ceva bun de la Tine, căci rău înaintea Ta am făcut şi eu cu păcatele mele Te-am răstignit a doua oară, căci ce fel de păcate nu am făcut, ce fel de răutăţi nu am urzit şi ţesut, cu mintea, inima şi cu tot trupul şi sufletul meu, căci iată, îmi stau pururea înaintea mea şi le mărturisesc Ţie, Domnului şi Dumnezeului şi Împăratului meu.
          Ţie îţi spun toate neascultările mele de Cuvântului Adevărului Tău, de părinţii cei duhovniceşti şi de cei trupeşti, Ţie îţi spun toate smintelile mele, toate desfrânările şi necurăţiile inimii mele, Ţie îţi spun toate nelegiuirile şi păcatele mele, pe care le-am făcut fără frică şi ruşine de dreapta Ta Judecată, pe care le-am mărturisit la duhovnic şi iarăşi le-am făcut, toate păcatele mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi neştiinţă, cele din noapte şi din zi şi cele cu mintea şi cu gândul, păcatele cele de moarte şi cele strigătoare la cer şi cele împotriva Duhului Sfânt, păcatele cele mari şi cele mici şi mulţimea greşealelor mele, aceste păcate care îmi stau pururea înaintea mea şi pentru care mă căiesc, şi-mi pare rău, şi zic din adâncul inimii mele: cum am putut eu să fac asemenea nelegiuiri, cum de nu m-am înfricoşat de mânia Ta cea Dumnezeiască? Pentru aceasta recunosc că sunt vinovat focului gheenei şi muncilor de veci, căci am păcătuit mult, greu şi fără de iertare.
          Am făcut... (îţi aminteşti păcatele)
          Am judecat păcatele aproapelui meu.
          Am râs de păcatele aproapelui meu.
          Am lăudat şi m-am asociat la păcate cu alţii şi altele multe pe care nu mi le mai amintesc. Pentru toate acestea mă căiesc din inimă şi îmi pare rău, plâng şi sunt hotărât să nu mai fac; ajută-mi neputinţei mele. Eu sunt oaia cea pierdută, cheamă-mă Mântuitorule şi mă mântuieşte, fie-ţi milă de mine, Păstorule cel bun, că Tu ai zis, că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, şi ştiu că pentru cei săraci şi păcătoşi ai venit.
          Primeşte şi pocăinţa mea şi ajută-mă să nu mai păcătuiesc, caută cu milostivire, Doamne Dumnezeule al Cerului şi al Pământului şi dă-mi dezlegare de toate păcatele mele, pe care le ştii şi le cunoşti. Dezleagă-mă cum ai dezlegat pe păcătoasa. Primeşte-mă ca pe fiul cel rătăcit şi încredinţează-mă ca pe Petru şi Pavel de iertarea Ta.
          Iartă, Doamne, şi pe vrăjmaşii mei, care mă asupresc şi mă necăjesc, nu-i lăsa la pierzare. Dă-le şi lor întoarcere la calea Ta.
          Iartă, Doamne, păcatele cele din ştiinţă şi neştiinţă ale robului Tău, Părintele (numele), care mi-a deschis ochii sufletului ca să cunosc calea Ta. Păzeşte-l de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Ţine-l sănătos şi mai lasă-l printre noi, ca să ne călăuzească pe calea mântuirii.
          Îţi mulţumim, Doamne, că ne-ai apărat cu mâna Ta cea tare şi mai lăsat pe vrăjmaşii noştri să râdă de noi.
          Îţi mulţumim, că ai păzit cu Darul Tău şi pe Părintele nostru duhovnicesc (numele).
          Întăreşte, Doamne, pe toţi fraţii şi surorile noastre şi toată comunitatea noastră creştină ortodoxă. Călăuzeşte-ne, Tu, pe toţi cu Harul Tău, până la capătul drumului, că fără de Tine, nu putem să facem nimic.
          Vino în ajutorul nostru, Doamne, că suntem împresuraţi de spinii necazurilor de tot felul. Adu-ţi aminte Doamne, că, deşi, suntem păcătoşi, dar nu suntem vrăjmaşi ai Tăi, ci nişte neputincioşi. Scapă-ne de toţi vrăjmaşii Tăi, Mântuitorule, şi fă-ne cât mai multe posibilităţi de a întoarce sufletele pe calea Ta.
          La Tine, Doamne, este toată nădejdea noastră, deşi nu suntem vrednici de mila Ta, dar Te ştim bun şi lesne iertător.
          Te rugăm, Mult Milostive Doamne, dă-ne înţelepciune de la Tine de sus, ca să putem deosebi binele de rău, ca să putem să ne ferim de tot ce nu este plăcut înaintea Ta, să ştim cum să vorbim şi să alegem numai cele plăcute Ţie, ca să ne putem mântui, înţelepciune, care să ne facă să dispreţuim toate deşertăciunile lumii acestea.
          Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale; pentru rugăciunile oştirilor cereşti: Serafimilor, Heruvimilor, Scaunelor şi Domniilor, Începătoriilor şi Puterilor, Stăpâniilor, Arhanghelilor şi Îngerilor; pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli, Proorocilor, Mucenicilor, Cuvioşilor, Părinţilor, Ierarhilor, ale Sfintelor Mucenice şi Cuvioasei Femei, cu ale Sfântului Înger păzitorul meu şi cu ale Patronului meu... şi cu ale tuturor Sfinţilor Tăi, că binecuvântat eşti Doamne, de toate oştirile cereşti şi Ţie slavă înălţăm şi noi în toată vremea vieţii noastre, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei celei de o fiinţă şi nedespărţită în vecii vecilor. Amin !